Iluzia de a avea timp
Si iata-ma si la finalul celei de-a treia sesiuni si pentru prima oara fara nici o restanta. Da, nu este un vis tocmai imposibil, dar, pentru mine este o mare realizare. De ce? Fiindca am patit-o si inca rau de tot in anul I.
Vezi tu, in anul I de Medicina ai o multitudine de materii, dar la capitolul examene este o materie (numita anatomie) in topul celor mai chinuitoare pentru studenti fiindca: 1.mult de invatat si 2. timp restrans intrucat e primul examen pus "strategic" in ultima saptamana de facultate din semestru (de aceea noi zicem ca avem pre-sesiune si sesiune).
Cum ai putut ghici, am avut restante la acea materie, de doua ori chiar. Unii ar fi zis ca nici nu voi reusi sa le iau pe ambele pentru ca e greu sa inveti pentru un semestru, ce sa mai spunem pentru doua?
Eu insa mi-am pastrat optimismul.
Sigur, nu a fost usor...desi parea cand n-am luat examenele. Imi spuneam: "Mai bine ca am restanta. Am timp pana la vara sa invat, ba chiar am si sansa sa iau note mai mari." Mare iluzie...
Anul trecuse, mai facusem rost de inca o restanta la prietena mea Anatomie si aveam la dispozitie o saptamana sa ma pregatesc pentru ambele examene. Mi-am zis: "Super, am o saptamana, jumatate pentru semestrul I, jumatate pentru semestrul II, am timp sa si repet dupa o zi pentru grila, e perfect."
Unul din lucrurile pe care le-am invatat in facultatea asta, e ca nu-ti ajunge doar o saptamana, cel putin nu pentru anatomie si cu atat mai putin nu pentru un semestru.
Era vineri in acea saptamana programata perfect pentru studiu. Eu inca invatam pentru semestrul I, intrasem in depresie, plangeam, nu ma puteam pune pe picioare. Daca era sa aleg intre cele doua semestre, primul nu fusese punctul meu forte, la al doilea mai invatasem din timpul semestrului insa ce folos avea? Stiam mai bine materia in sesiunea normala decat stiam acum in cea de restante; moralul meu era la pamant.
Am avut noroc insa de prietenul meu ce a stat de vorba cu mine la telefon in ziua aceea si m-a pus sa-mi fac un dus rece, sa ma pun inapoi la invatat si sa termin ce mi-am propus, trecand peste detalii, sa stiu in mare cate putin din toate.
Si mi-am revenit, m-am pus inapoi la lucru, am dat practicul care era spaima mea (la Medicina, pentru majoritatea materiilor se da un examen practic sau oral si dupa o grila, conditia obligatorie fiind ca nota sa fie minim 5 la ambele probe) si am luat, surprinzator.
Apoi l-am luat si pe cel de-al doilea desi pentru el avusesem si mai putin timp de invatat. Depasisem un prag, invinsesem.
Din toata aceasta experienta invatasem ca nu stiam de fapt cum sa invat (si inca lucrez la asta, inca nu sunt un as) si ma concentram prea mult pe detalii si prea putin pe imaginea in ansamblu. A fost un lucru bun si ca mi-am pastrat optimismul si am avut prieteni, rude care sa ma sustina ca pot trece si de asta, de aceea ma si simt recunoscatoare.
Una peste alta, iluzia de a avea timp e o mare capcana, putem folosi timpul in folosul nostru, dar vine si randul timpului sa ne dea o lectie noua: Cand nu mai ai timp, ce faci?
Ne putem adapta, ne putem folosi de ceea ce stim deja, sa fim siguri pe noi, asta e ceea ce putem face si... bineinteles ne putem misca mai repede. Avem uneltele in fata noastra, trebuie doar sa stim cum sa le folosim. :)
