Foc și aer
-Fără mine nu ai fi
Ziua din noapte,
Focul ce mă-ncălzește
Și aspru îmi șoptește:
-Asta-i soarta mea,
Alimentată de vreascuri rupte
Și-o scânteie...
Căci uite,
M-am ars
Și deja mă sting...
-Spune-mi, oare
De tine nu pot
Nicicând să mă ating?
Roșu, galben
Și iar moare...
Culori arzânde,
Mistuitoare,
Fiind tu focul,
Iar eu aerul
Ce te-mbie,
Ce-ți dă viață...
Eu voi fi aici,
Odată ce te stingi,
Să-ți strâng cenușa,
Să te aprind
Căci tu ești focul ce mă arde
Și totuși...
Am nevoie de foc,
Așa cum focul are nevoie de
Aer.
