Luminițele din brad
Este a treia zi de Crăciun, luminițele din casă sunt aprinse, fie ele din brad, de pe perdea sau aruncate pe pereți în cercuri de către un mini disco ball, alimentat de priza mea din dormitor.
Nu știu când, nu știu de unde sau cum am deprins acest obicei, dar de fiecare Crăciun după ce împodobesc bradul și cât îl am în casă am o plăcere să mă așez sub el și să mă uit cum strălucesc beculețele ascunse în spatele betelelor și al globurilor.
Atunci se întâmplă ceva magic. Mă simt de parcă timpul s-ar opri cu mine sub brad, cu beculețele care se sting și reaprind în modul lor organizat, lent sau rapid, simultan sau alternativ...
Am încercat să arăt și altora asta, dar nu au simțit nimic special.
Poate depinde de moment. Poate că trebuie să fii singur ca să vezi.
Până la urmă e un moment de liniște, tu cu tine însăți și ceea ce simți.
Mie îmi amintește de senzația pe care o am când privesc stelele...
Fiecare dintre noi simte Crăciunul în modul propriu. Cert este că decoratul casei, luminițele, mirosul de mâncăruri care mai de care mai gustoase și îmbietoare (consumate cu moderație, totuși), faptul că ești cu cei dragi și ascultați colinde, râdeți, vă simțiți bine împreună, fac ca această sărbătoare să fie așteptată cu drag în fiecare an.
Va trece și acest Crăciun, cum au trecut și cele dinainte, însă beculețele vor mai sta câteva zile, dacă nu câteva săptămâni aprinse, până ne obișnuim cu ideea că trebuie să așteptăm să vină luna Decembrie din nou cu un Crăciun poate mai bun decât în acest an și mai multe povestiri de spus în familie...
Încercați și voi să vedeți luminițele din brad, stând sub el. Cine știe ce veți simți? Poate ceva plăcut.
Sărbători fericite în continuare!
