Fără frică la control
Astăzi mi-am făcut control la ochi după ce atâția ani nu voiam să recunosc că am nevoie de ochelari fiindcă îmi spuneam: "Nu e mare brânză că nu văd acele litere extrem de mici. Nu e vina mea ca ei nu știu să scrie mai mare."
Dar adevărul era altul. Ei aveau dreptate și eu nu, fiindcă trebuia în mod normal să văd acele litere sau cifre mai mici. Lucru care s-a întâmplat abia azi dupa ce aveam lentilele puse. Se pare că pentru mine 2-ul era D (râd de mine că am zis asta, dar asta este ceea ce vedeam), iar 7 era F.
Aveam și dureri de cap, mai ales când citeam mult și învățam si îmi spuneam de atâtea ori că voi merge, dar iată că azi s-a și îndeplinit dorința sau mai bine zis frica că aș avea nevoie cu adevărat de ochelari.
Cum mă și așteptam, problema mea nu era gravă (s-a dovedit că am -0,25 dioptriile), dar nici nu era de neglijat. Mi-a plăcut în schimb remarca d-nei doctor de la finalul consultației: "Alege-ți ce ramă îți place, fiindcă dacă nu-ți place, nici nu îi vei purta.", total adevărat.
Și iată-mă acum, așteptându-mi rama aleasă să fie echipată și cu lentilele potrivite. Mă bucur că am fost și am aflat și asta recomand tuturor atunci când simt că nu mai văd cum trebuie sau cum a fost în cazul meu: eu nu vedeam, dar alții puteau în exact aceleași condiții și de aici întrebarea: "Oare chiar am nevoie de un control?".
Și acum zic: "Da."
Nu mai sunt de mult acele vremuri când era rușine să porțti ochelari și erai denumit "tocilar" . În mod ironic, e chiar cool în ziua de azi (nu că recomand purtarea lor doar de dragul acesta).
Important e să fii sănătos, să previi dacă se poate și să tratezi dacă e nevoie. Ca să vezi toate astea, poți începi cu un control. Ți-e frică să afli? Și mie mi-a fost, dar cum ar spune un profesor de-al meu: "Până nu ne căutăm, toți suntem bine."
