Să iubești și să fii iubit
"Fă-mă fericit și eu te voi face fericită! Apoi adăugă: Doamne, iartă-mă! Și voi, oameni, nu vă amestecați în treburile mele: o am și o s-o păstrez."
(Jane Eyre, Charlotte Brontë)
Iubirea ia multe forme: a unui zâmbet pe chipul îndrăgostiților nerăbdători să se-ntâlnească, a unei priviri duioase pe chipul bebelușului ce-și vede pentru prima oară mama, ia forma unui trandafir, a unui sărut, a unei îmbrățișări în care doi oameni își lasă inimile să se apropie pentru a bate ca una singură...
Nu întâmplător am scos un citat din una din cărțile mele preferate, Jane Eyre, întrucât conține în paginile sale o poveste de dragoste ce mă inspiră, cea dintre Jane și Edward Rochester.
Cum a început povestea lor
Jane, este o fată orfană, crescută la orfelinat și care în decursul pregătirii sale devine guvernantă. Hotărâtă să-și facă un rost de una singură, își face publică disponibilitatea de a-și oferi serviciile unei familii cu copii. Astfel, este chemată la Thornfield de o doamnă în vârstă (pe care ea o presupune a fi drept proprietara) să aibă grijă de o fetiță numită Adele. Cea din urmă -va afla Jane- e fiica adevăratului proprietar, domnul Rochester, pe care-l întâlnește într-o circumstanță comică (de care vă las să vă bucurați în caz că nu ați citit romanul).
Încet, încet se conturează între cei doi un sentiment unic, presărat cu nesiguranțe, teama neîmpărtășirii sentimentului și apoi modalitățile copilăroase ale d-lui Rochester de a afla ce simte Jane în privința sa.
Am dat o scurtă prezentare în privința poveștii lor, avându-i drept punct de plecare pentru acest articol deoarece iubirea e un lucru ciudat... apare în cele mai neașteptate circumstanțe, cu cine nu-ți puteai imagina sau chiar în cel mai nepotrivit moment.
Care e sensul?
Poate nu are nici un sens precis, dar cu siguranță ne face mai fericiti, mai zâmbitori, mai cu poftă de viață! Avem pe cineva pentru care merită să aștepțăm, să iubim, să facem acele lucruri pe care nu le puteam concepe a le înfăptui.
Să iubești nu înseamnă doar un cer albastru făra nori, ci înseamnă și furtuni uneori tumultoase ce zdruncină crengile copacilor nepregătiți; e în regulă totuși, căci astfel rămân ramurile cele mai puternice. Noi devenim mai puternici.
Într-o scenă dragă mie, din Jane Eyre, se face referire la acest lucru. Rochester și Jane sunt în grădina acestuia, fiind un moment important când cei doi își mărturisesc sentimentele. O furtună se apropie în acea clipă trimițând un fulger ce despică un bătrân și măreț copac de lângă cei doi în două părți. Despărțite, dar totuși unite la bază aceste două frânturi reprezintă un simbol al legăturii dintre ei și totodată a trecerii lor peste obstacole.
Să fii iubit și să iubești...
Iată ce-ți doresc:
Să fiți două părți într-una,
Să treceți de piedici împreună,
Să vă iubiți, să vă ocrotiți...
Surprindeți-vă și zâmbiți,
Făceți-vă plăcuți ca-n prima zi când nu știați
Dacă iubirea v-o împărtășeați...
Și să vă gândiți că...
Poate nu e totul perfect mereu, însă atunci să vă amintiți prin câte ați trecut împreună, așa cum Jane și Rochester își au povestea lor, așa o aveți și voi: cu nesiguranțe, cu întâmplări comice, dar cel mai important cu dragoste și sentimentul că unde este celălalt, este acasă...
Și apoi îi țin mâna lui în a mea și îi simt căldura, privesc drumul pe care aleargă mașina în care suntem și zâmbesc. Atunci îmi spun în gând: “Sunt cu cine trebuie. Sunt iubită și-l iubesc. “
