În căutarea sensului vieții
Ceea ce întotdeauna mi-a plăcut la biblioteci este că deși doar împrumuți cărțile, ești distins însă cu păstrarea ideilor.
Așa se face că, reîntorcându-mă la vechiul obicei de a împrumuta cărți după aproximativ nouă luni de absență cât a durat anul II, mă gândeam în ziua aceea când eram pe drum în tramvai la ce înseamnă până la urmă "a avea un sens" și ce ar trebui să răspundă oamenii când li se pune întrebarea: "Și care e sensul vieții tale?"
Există o legătură strânsă între ceea ce gândești și ceea ce atragi
Amuzant este că există o legătură strânsă între ceea ce gândești și ceea ce atragi, oricât am vrea să ne ascundem după deget. Altfel, de ce atunci când gândim rău, parcă atragem și mai mult rău? Așa se face că am avut și eu o perioadă anul acesta când mă lăsam influențată de...vreme.
Dacă afară ploua cu vânt și ploaie, în interiorul meu se oglindea același lucru.
Așa că ies eu într-o zi din casă să mă destind și ghici ce: ploaie. Mă machiez ca să ies, mi se oprește curentul din cauza ploii lăsându-mă cu un ochi pe jumătate mov și altul nefăcut (e doar machiaj, fără panică). Ies din casă mai mult nervoasă că plouă torențial deja de trei zile și nu se mai oprește, dar cu umbrela deasupra capului. Încă plouă și bate vântul, dar firavă cum e, umbrela asta mă apară cum poate ea. Stau și mă gândesc că am o angoasă inutilă (ce gândesc, asta atrag). Mi-am strâns mai bine umbrela și i-am mulțumit pentru lecție (da, umbrelei). Prin oricâte ploi a trecut, ce i-au mai lasat și găurele, totuși a rezistat, m-a apărat. Umbrela nu e scoasă când e soare, ci când e ploaie, când sunt probleme. Oare nu așa ni se întâmplă și nouă cu gândurile noastre pesimiste, care apar ca și stropii de ploaie? Dar ce ne apără? Optimismul sau umbrela noastră.
Dar să revenim în bibliotecă acum.
Mă gândeam în continuare, care e sensul? Nu cumva termenul de sens era mult prea general? Nu cumva acesta e de fapt însumarea mai multor sensuri? Și dacă sensul, adevăratul sens stă în prezent, iar nu în ceva abstract, undeva în viitor, pe care îl căutăm neîncetat când de fapt e chiar în fața noastră?
Și atunci....
Cu mâinile căutătoare de titluri noi, captivante și necunoscute mie, am găsit-o. Pusă deasupra unui rând de cărți, se numea: “Omul în căutarea sensului vieții” de Viktor F. Frankl. Care era probabilitatea? Pusesem o întrebare, iar acum eram față în față cu un posibil răspuns.
Ce mi-a dezvăluit acea carte?
Răspunsul îl vei găsi într-o postare viitoare.
