Ești bine?

Am vrut să postez azi un articol dar internetul nu m-a lăsat. Când ți-e lumea mai dragă și te arde inspirația de moment să spui un adevăr de zi cu zi și anume capcana în care cădem cu toții și în care toți suntem bine, parcă universul are încăpățânarea să nu te lase să o spui. Ca atunci când ești nervos și spui la furie ceva ce va rămâne mereu întipărit în mintea celui căruia i-ai spus-o.

Așa că scriu în word până atunci, poate universul mă va lăsa între timp, iar aceste rânduri vor sta la început scrise. Și iată că acum și-a revenit!

Alarmă falsă.

Iarăși a picat.

Ironic, nu? Nu e prima oară când mi se întâmplă. Măcar bine că de data asta am salvat textul înainte să îmi expire conexiunea. Un text scurt, cu dialoguri, cu multe puncte. Te regăsești și tu?

-Ce faci?

-Bine. Tu?

-Bine.

PUNCT

-Ce faci? Cum ai început facultatea?

-Bine.

PUNCT

-Ce faci? Totul bine între voi?

-Da, e bine.

PUNCT

-Pari supărată. Totul e ok?

-Îhîm, bine.