Șase ore într-un aeroport
Când ai de așteptat șase ore pe puțin într-un aeroport până să iei următorul mijloc de transport, care să te poarte la destinația finală, ai timp să observi ce e în jurul tău mai mult decât de obicei. Mai ales când ești singur ca mine.
Și atunci începi să-ți iei privirea din telefon sau carte, asta în cazul în care ai avut loc în bagajul de mână să o iei și începi să observi oameni, obiceiurile oamenilor, cine cu cine vorbește la minishop-ul de cafea într-o limbă ciudată ție, care știi numai să spui "Halo" și "Ich mochte bitte eine tasse Kaffe" fiindcă duuh, e important să știi să saluți și apoi e important să știi să comanzi o cafea. Fiindcă unu: când ai de așteptat șase ore, inevitabil ai nevoie de o cafea și doi: chiar dacă nu ai nevoie de o cafea, îți place cafeaua, deci de ce nu?
În orice caz, mi-am luat o cafea de la minishop-ul din aeroport pe care am comandat-o în germană și apoi cea care îmi vindea mă întrebase ceva ce nu am înțeles și m-am întors la limba mea de suflet după cea nativă: engleza. Desigur, eu văzusem prețul unei cafele acolo afișat, însă o puteam lua și mai ieftin dacă optam pentru un pahar mai mic. Asta încerca să-mi zică acea femeie cu părul prin în coadă, cu reflexe blonde printre fire șatene.
Cafeaua avea un gust minunat. Avea gustul primei cafele savurate într-un aeroport. Nu mai făcusem asta până atunci. Stând la tejghea, cu cafeaua în mână, cu bagajul lângă mine, mă gândeam ce aveam să fac atâta vreme în aeroport.
Îmi terminasem cafeaua după cam zece minute, timp în care am urmărit cum, cea care îmi vânduse cafeaua, îi zâmbea unui bărbat care se așezase cam în același timp cu mine. Vorbeau și râdeau în timp ce el savura o salată. După felul formal în care era îmbracat și felul familiar în care se comporta cu ea, părea că era angajat al aeroportului.
Am părăsit scaunul înalt pe care stătusem cât timp mi-am băut cafeaua și am început să cutreier clădirea în căutarea unei băi și a unei prize. Baia am găsit-o, apoi și priza, dar...era ocupată. Știu că la un moment dat văzusem o fată întinsă pe podeaua rece a aeroportului, lângă o priză, cu telefonul în mână și părea că nici nu o va părăsi prea curând. Norocul meu era că mai aveam baterie la telefon, altfel nu aș fi avut nici o șansă.
Nu prea am deschis internetul fiindcă știam că în ritmul ăsta bateria mi s-ar fi dus imediat, baterie externă nu aveam, tot ce puteam face era să aștept și în caz că mă plictiseam, aveam un pix și niște bucăți de hârtie pe care să desenez sau să mâzgâlesc. Asta...și să privesc ce se întâmplă în jurul meu cât timp aveam de așteptat.
Așa că m-am așezat undeva pe un scaun și în timpul care de acum se scurtase la cinci ore, așteptam ceva, orice.
O perioadă nu se întâmplase nimic interesant așa că am început să desenez pe foile mele scena în care Moby Dick decide să-și reverse toată furia pe corabia, care o vânase atâta vreme, în nuanțele de albastru ale pixului meu.
Cam atunci, în fața mea se așezase un bărbat blond, cam de douăzeci și cinci de ani, aproximasem eu, îmbrăcat într-o bluză de culoarea muștarului, cu un fular maro care mergea în ton cu papucii de aceeși culoare. Dincolo de vestimentația sa însă, era altceva care mi-a atras atenția. Avea în mână o monedă aurie pe care tot o plimba de pe un deget pe altul, minute în șir, fără oprire. Acum, erau două opțiuni: ori era la fel de plictisit ca mine, ori... nu știu ce să zic... Cert e că, în timp ce-l vedeam cu câtă grijă purta de pe un deget pe altul moneda, mă gândeam câte lucruri din viața noastră devin o rutină atât de ușor, iar noi ne pierdem în monotonie și ajungem ca acest bărbat să întoarcem răbdător aceeași monedă de pe un deget pe altul luni, marți, miercuri, joi, vineri și...
V-am dus în discuții filosofice, nu-i așa?
Dar iată că atunci când aștepți șase ore într-un aeroport, ajungi să faci și asta. Păcat că ajungem să medităm în momentele în care suntem forțați să o facem sau uneori în clipele în care nu e absolut necesar de asta (ca în sesiune, de exemplu).
Multe lucruri se pot întâmpla în șase ore.
Se juca cu moneda între degete și deodată moneda eram eu.
