Când intri într-un labirint
"Un labirint este uneori apărarea magică a unui centru, a unei bogăţii, a unui înţeles. Pătrunderea în el poate fi un ritual iniţiatic. Acest simbolism este modelul oricărei existenţe care trecând prin numeroase încercări înaintează spre propriul său centru, spre sine însuşi..."
-Mircea Eliade-
Ai intrat în labirint.
E un labirint mare.
Ție nu-ți plac cărările încurcate, însă intri, îți spui: "Hai să încerc, ce am de pierdut?"
Oare vei găsi drumul?
Oare te vei pierde?
Și începi să mergi, faci dreapta, apoi stânga, apoi înainte. E simplu până acum, nu-i așa? Și mai mergi un pic și iată că în fața ta apare un perete viu. Nu e stânga, nu e dreapta, doar înapoi. De acolo trebuie s-o iei de la capăt. Și mai repeți experiența de câteva ori.
Acum te întrebi: "Cine m-a pus să intru în labirintul ăsta? Puteam sta bine merci dacă nu intram de prima dată. Nu e nimeni care să mă scoată de aici acum, doar eu..."
Trece o zi, trec două, tu ești tot în labirint.
E ușor să te pierzi și e și mai greu să te regăsești, dar... vei ieși din labirint.
De ce?
Fiindcă fiecare labirint din viața noastră, fie el o situație care ne sperie, o zi mai puțin plăcută, o relație toxică în care suntem de mult timp... toate au o cale de ieșire.
Cel mai greu pas e atunci când îți dai seama că nimeni în afară de tine nu te poate scoate din el și atunci realizezi că până nu iei acțiune, până nu înveți din propriile cărări greșite pe care ai călcat prin labirint, te vei simți în continuare rătăcit.
Rătăcit de ieșire, rătăcit de tine.
Așa că, uită-te unde ai greșit, pe ce culoar te-ai blocat și ia-o de la capăt.
Uneori e nevoie să dai de pereți în fața ta. Va fi dur, poate stresant și aparent inutil, însă acei pereți fac parte din seria greșelilor care te ghidează către drumul cel bun.
Dacă un drum e închis, asta nu înseamnă că nu sunt și drumuri deschise.
Vei ieși din labirint.
Ți-a plăcut acest articol? Dacă da, nu uita să-i dai un like!
